Despre „ARSĂ DE VIE” sau CRIMA DE ONOARE

Partea I no spoiler

Sunt convinsă că e cea mai tragică și tristă carte pe care am citit-o până la momentul actual. Drama femeilor arabe prezentată prin imaginea lui Souad.

Informațiile pe care le dețineam despre cutuma ce domină relațiile interumane, comportamentul și gândirea în țările arabe, au fost completate cu această istorie reală, o perspectivă personală a unei femei arabe.

Sunt optimistă să cred că Souad a trebuit să treacă prin tragedia ei, pentru a ajunge să împărtășească crimele despre care nu se vorbește, sau chiar dacă sunt cunoscute, nu sunt prezentate cu un impact potrivit pentru gravitatea celor ce se întâmplă.

Am auzit declarații privind aceste tradiții ce sunt opuse gândirii noastre, prin care femeile sunt omorâte cu pietre, arse, bătute, asasinate și care e o practică '' normală '' pentru "ei". Unii ar zice că nu ar trebui să ne dăm cu părerea, pentru că așa cum noi nu înțelegem, nici ei nu ne înțeleg pe noi. Dar... Ce este oare de înțeles. Sclăvia există și acum și a existat tot acest timp, doar pentru că suntem ignoranți, asta nu face ca nimic din cruzimea aplicată asupra femeilor să nu aibă o continuare.

Citat: "aici morala are o particularitate, se exercită împotriva fetelor și a femeilor, vrând să le impună o lege care nu prezintă interes decât pentru bărbații clanului."

Recomand cartea, 5/5 Un jurnal intim, tragic care ilustrează trecerea dintre două lumi, diferențele culturale și despre cum e să fii tratat ca un sclav într-un orășel din Cisiordania. Abordează teme asupra cărora merită de gândit: crima de onoare, drepturile femeilor, discriminare de gen, activitatea unei organizații umanitare, siguranța unei victime.

Partea a II-a spoiler alert

Voi începe cu un mic exercițiu de imagina'ie. Astfel, pretinde că pregătești ceaiul pentru familia ta, pui apa la încălzit, pregătești masa, ai grijă ca totul să fie pregătit, torni apa și servești ceaiul, dar brusc primești pumni în cap, ești trasă de păr și lovită peste picioare cu un băț pentru că pregătirea ceaiului a durat prea mult.

Dar în cazul în care culegi legume sau fructe, iar printre acele grămezi, ai cules și una pe jumătate verde. Iar când tatăl tău observă, îți zdrobește fructul de cap și ți-l forțează să-l înghiți.

Bătăi zilnice, umilință, supunere, violență și o degradare fără sfârșit trăiesc multe femei analfabete, care nu au acces la educație, la ajutorul organelor de stat, în sate pierdute prin Orientul Mijlociu. Abuzate de tați, frați, unchi, o domnie masculină violentă, ireală, nejustificată care e transmisă din generație în generație. O venerație exagerată pentru prezența masculină, o iubire oarbă pentru cei ce le pun în lanțuri.

SOUAD zice despre ea că a fost tratată mereu mai rău decât un animal, la fel ca și celelate surori ale sale. Dacă crezi că doar bărbații sunt cei făptași ai acestei traume, aflăm și despre cum ultima imagine pe care o are cu mama, e cum aceasta îi întinde un pahar cu otravă și o îndeamnă să moară. Mama este tot cea care a născut 14 copii, dar pe 9 dintre ei îi sufoca la naștere, din motivul că s-au născut FETE. Într-unul dintre aceste momente, la care asistă din greșeală și SOUAD, se întreabă cu ce sunt ele, fetele, atât de diferite de băieți.

Fratele lui SOUAD, prințul casei, mult iubitul și îndragitul urmaș al tatălui, este cel care o sugrumă cu firul de telefon pe una dintre surorile sale. Imaginea lui este o minidublură a tatălui.

Tatăl lui SOUAD, un om cu o privire aspră, este personajul ce o terorizează pe tot parcursul copilăriei și a adolescenței în vise și în realitate. SOUAD își reamintește de nopțile în care nu putea dormi pe nicio parte a corpului, pentru că simțea o durere imensă de la urmele lăsate de cureaua tatălui.

Citat: " suntem cu toții obiectul unei fatalități care ne este proprie."

Ce s-a întâmplat cu SOUAD este o crimă. Când o fată creează probleme unei familii, se îndrăgostește de un băiat înainte să fie măritată, acea fată nu mai are dreptul la viață. În cazul ei, i-a fost teamă să rămână fată bătrână și a recurs la orice ca să-și țină amantul aproape, dar care în scurt timp a fugit, aflând că SOUAD e însărcinată. Dezamăgită de prima iubire, rușinată de gestul ei, urmează să descopere fața familiei în care a crescut. Aude la un consiliu de familie, cum urma să fie rezolvată problema ei. În următoarea zi SOUAD este arsă de vie de către unchiul său, în urma deciziei luate de către părinți.

Citat: "acestia nu plângeau, dar i-am văzut pe alții plângând, pentru că sunt ei înșiși prizonieri ai acestui obicei abominabil: crima de onoare"

Țin să menționez organizația Terre des Hommes și pe fondatorul ei, Edmond Kaiser, fără de care, istoria nu ar fi fost auzită vreodată, dacă SOUAD nu ar fi supraviețuit.

Citat: " mai sunt și alte femei, moarte sau pe moarte, în toate țările în care legea bărbaților a instituit crima de onoare. În Cisiordania, dar și în Iordania, în Turcia, în Iran, în Irak, în Yemen, în India, în Pakistan, chiar și în Israel, ba chiar și în Europa. Puținele care au scăpat sunt obligate să se ascundă toată viața, pentru că aceia care au vrut să le ucidă să nu le găsească. Pentru că uneori reușesc să dea de ele. Și că în anumite țări legile îi protejează pe asasinii lor. "

Precum și în cazul lui SOUAD, identitatea ei este ascunsă, dar un alt punct esențial în misiunea unei asociații umanitare care luptă pentru viața și siguranța copiilor și femeilor maltratate este de a reuși să integreze aceste cazuri într-o lume nouă.

Citat: " a o împiedică să moară este una, a o face să trăiască din nou este cu totul altceva."

Cartea continuă cu mărturisirea anilor ce au urmat pentru o femeie arabă salvată de la crima de onoare. SOUAD devine soție, curios, dar își îtâlnește soțul într-o împrejurare asemănătoare cu cea în care s-a îndrăgostit de primul bărbat din viața ei din Cisiordania.

Urmează un trai alături de acesta, o nuntă mult visată și două fete, care afla povestea mamei treptat, dar care are un impact simțitor pentru tinerele copile.

SOUAD se confruntă cu depresia și are tentative de sinucidere, provocate de amintiri, regrete, identitatea dublă, divizarea culturală prin care trece, astfel procesul de adaptare este unul continuu, deși ajunsă în Elveția la vârsta fragedă aproximativ la 20 de ani, fiind o femeie de 40 de ani are revelații ce nu îi permit să trăiească.

Fundația care salvează femei ca și SOUAD, se numește SURGIR. Lucreză pretutindeni în lume. Se înregistrează peste 6000 de cazuri de crimă de onoare pe an.

Cadru legislativ: în Iordania, Judecătorii trebuie să fie indulgenți față de autorii crimelor de onoare. Pedeapsa: 6 luni - 2 ani de închisoare, de obicei nu se execută în totalitate, pentru că autorii sunt considerați eroi.