Pe cont propriu, de Vadim Țurcanu | Scurtă Recenzie

Dacă în urmă cu câțiva ani, ne confruntam cu lipsa unui membru al familiei, care decidea, pentru bunăstarea familiei, să emigreze în străinătate, acum populația Republicii Moldova este pusă față în față cu un adevăr inevitabil - doar un singur membru al respectivei familii mai rămâne acasă. Exodul uman de proporții alimentat de seriile de crize economice după declararea independenței de Uniunea Sovietică în 1991, dar și anterior acestui eveiment, a fragmentat familii care au avut ca rezultat ruperea legăturilor cu copiii, divorțuri și lipsa educației de bază a viitorilor adulți.

În această ordine de idei, procesul emigrării nu a avut mereu urmări conforme cu legea, iar cei care alegeau să facă acestă schimbare geografică, optau pentru acțiuni riscante ce le puteau oferi o stabilitate financiară. Este cazul autorului, Vadim Țurcanu care-și prezintă experiența de fost imigrant ilegal care și-a petrecut timpul în închisoare de mai multe ori, după ce a participat la escrocherii financiare, furturi, fraude și alte activități interzise de lege.

Este de apreciat când reușești să-ți accepți și să depășești propriile greșeli, pentru a te dedica în totalitate viitorului. Cred cu desăvârșire că emigrarea nu trebuie privită doar ca o deplasare între doua puncte geografice, dar și ca pe o experiență traumatizantă, ce interferează cu echilibrul nostru psihologic. Mai mult de atât, odată ce abandonezi locul în care ai crescut, te vei pierde într-o criză identitară. Depășirea acestei etape este o perspectivă deziderată și de vocea autorului, care ține să prezinte motivele temeinice pentru care a renunțat la activitățile infracționale.

Cartea mi s-a părut nițel dezorganizată ca structură, iar uneori pierdeam firul povestirii din cauză modalității în care a ales autorul să relateze călătoria sa din Republica Moldova în Anglia. Totuși, sunt momente în care devii curios să afli cum are loc deznodământul unei probleme sau cum se sfârșește o istorioară personală. Cred că ar putea fi o carte pe placul cititorilor de autobiografii și/ sau a jurnalelor de călătorii. Trebuie menționat că Vadim Țurcanu este campion la judo, astfel multe detalii din carte prezintă imaginea vieții unui tânăr sportiv ce-și continua existența cu neajunsuri într-o școală internat din Chișinău. Lipsa de investiții din acest domeniu, îi forțează pe mulți potențiali sportivi de performanță, să renunțe și să aleagă orice altă oportunitate, deși acestea includ riscuri enorme.

Îți recomand cartea în cazul în care dorești o lectură rapidă pentru un moment de relaxare și degajare, deoarece are un limbaj clar, simplu și concis. Personal, vocea autorului nu a reușit să mă facă empatică, întrucât nu am putut să rezonez în totalitate cu trecutul său delicvent. Cu toate acestea, autobiografia îți ridică subiecte de discuții și probleme sociale cu care se confruntă multe generații, pentru care încerci să găsești răspunsuri și soluții.