Despre „Ferma Animalelor”, de George Orwell și ferma din țara noastră

„Ferma Animalelor”, de George Orwell se încadrează perfect în lecturile cu note de ironie aduse subtil regimului comunist. Precum scria The New York Time „...o fabulă politică plină de înțelepciune...” care doar în câteva pagini îți ilustează principiile de baza a doctrinelor îndreptate împotriva comunității. Într-un final, Animalismul sau Totalitarismul se combină într-o singură noțiune, la fel cum se întâmplă cu imaginea oamenilor și cea a porcilor din scena de sfârșit: „Ființele de afară își mutau privirile de la porc la om și de la om la porc și din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care.”

Eu totuși am fost surpinsă să fac mai multe asocieri cu întâmplările de la noi, cele recente. Și tare m-am întristat când am ajuns la ideea ca acele animale care trăiau doar cu speranța devin o reflexie a noastră.

Puterea nelimitată a conducătorului, capacitatea acestuia de a benificia de privilegii fără să producă nimic, răspândirea informațiilor eronate și falsificarea oricăror decizii și fapte care i-ar limita supremația, instaurarea fricii prin administrarea forțelor ”de organizare” a societății (câinii)- exact cum poliția a ”restabilit ordinea” de ziua independenței ca să poată trece câteva ființe „în două picioare”, pe lângă cultul personalității care este realizat ușor prin intermediul așa numitei ”prese” formată din porumbei care erau învățați ce trebuie să transmită, se va forma și familia de porci care vor conduce cu celelate vietăți.

Actualmente, noi avem familia de porci cu figura proeminentă a porcului-conducător, care în romanul distopic este numit Napoleon, avem și numeroși câini care evident că-și păzesc idolul, iar la cei care încearcă să se apropie de el vor mârâi și-și vor arăta dinții, avem mulți de-alde Boxer, un cal credincios oricărui va stă în fața lui cu propriile politici, el va rămâne devodat lozincilor sale pe tot parcursul vieții: „Napoleon are întotdeauna dreptate!” și „Voi munci mai mult!” chiar și când Napoleon îl va vinde pentru tăiere, mai sunt o mulțime de oi care nu vor înceta cu behăiala lor obișnuită „Patru picioare bine, două picioare rău” pentru a opri orice revoltă a mulțimii nedumerite, dar vor schimba replica repede după ce porcii vor învăța să meargă ca oamenii: „Patru picioare bine, două picioare mai bine!”.

Mai avem sigur niște măgari tăcuți, dar fiind afectați vor înțelege că indiferența lor nu va opri niciodată teroare, nu va schimba răul în bine și vor citi cu glas tare la final adevărurile impuse: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.”

Eu m-am regăsit ca parte a societății fără drepturi, fără capacitate de a alege, cu tare multe speranțe, dar dacă stau și mă mai gândesc, cu mai puține speranțe și cu mai multă dorință de schimbare.