Povestea Mea, de Michelle Obama sau despre încrederea în sine

Autobiografia lui Michelle Obama prinde contur prin descrierea copilăriei plină de jazz, jocuri de societate, pasiunea pentru pian, scleroza multiplă ce începea să-l afecteze pe tatăl ei, și descrierea cadrului de familie în care a trăit. Remarcăm conexiunea dintre aceasta și părinții ei, cu care vorbea liber și îi putea chestiona cu privire la diverse subiecte cum ar fi droguri, sex, alegeri în viață, rasă, politică, iar una dintre lecțiile pe care le ține minte de la ei prezintă respectul dintre oameni, aspect indispensabil pentru formarea unor relații interumane.

Orice om de pe lumea asta are un trecut pe care nu îl cunoaștem, și numai pentru asta merită tratat cu o anumită indulgență.

Cu toate acestea, interacțiunea cu oamenii, a condus la recunoașterea discriminării rasiale printre prieteni, familie, și vecini. Michelle înțelege confuzia care se făcea atunci când o persoană nu are un comportament specific grupului de oameni din care face parte.

Am văzut această confuzie extinzându-se la scară națională printre negri și albi deopotrivă, nevoia de a defini pe cineva prin particularitățile sale etnice și frustrarea care apare când nu se poate face asta cu ușurință.

Școală i-a plăcut, era curioasă și învăța bine din obsesia de a impresiona, chiar dacă știa că părințili nu ar fi pedepsit-o dacă nu avea doar note excelente, cel mai probabil eleva Michelle și-a început procesul de autoafirmare. Într-o altă ordine de idei, Michelle sugerează importanța unor cadre didactice pregătite și unei ambianțe favorabile pentru a educa și a crește generații de viitori adulți/ cetățeni responsabili.

Nu există copii răi. Există doar copii care încearcă să supraviețuiască în circumstanțe defavorabile.

Adolescența este marcată printr-o îndepărtare de familie, o singurătate melancolică și interes pentru schimbările prin care trece corpul ei și a colegelor/ colegilor. Astfel, prinsă într-un proces de schimbare atât fizic, cât și moral aignorat alte aspecte ale vieții, cum ar fi căsătoria, aflând mai târziu de intențiile neașteptate ale mamei.

Acum înțeleg că și într-o căsnicie fericită poate există un necaz, că este un contract pe care este bine să-l reînnoiești din când în când, chiar în particular și pe tăcute - chiar și de unul singur.

Vocea autoarei te motivează pe tot parcursul cărții, prin intermediul detaliilor ce i-au rămas în memorie, unul dintre aceste momente a fost procesul acceptării la universitate, știind că mulți dintre membrii familiei sale nu au avut experiența studiilor superioare, aceasta nu a încetat să creadă în ea, nici chiar atunci când consiliera i-a reproșat că "nu ar avea materiale de Princeton."

Eșecul este un sentiment instalat cu mult înainte să fie un rezultat real. Iar eu simțeam că exact asta îmi insufla ea - o insinuare a eșecului, cu mult înainte să fi încercat măcar să reușesc.

Povestea mea se transformă treptat în Povestea noastră. Relația cu Barack nu-i face ca vocea ei să dispară, ea devine conștiincios o parteneră cu propriile pasiuni și păreri, deși se lasă ademenită de ce descoperă.

Pentru o schimbare socială semnificativă era nevoie nu doar de eforturile oamenilor de jos, ci și de politici mai puternice și de acțiuni guvernamentale.

Autobiografia mi s-a părut o fermă introspecție asupra destinului, care nu poate fi uniform și cert. Michelle te lasă să-i descoperi vulnerabilitatea. Deși pare că a ajuns la un nivel mult așteptat în cariera sa, simte nevoia unei schimbări, chiar dacă aceasta ar presupune mai puține comodități. „Povestea mea” e îndrumarea de a descoperi cine ești prin ce întreprinzi, de a-ți recunoaște acțiunile pe care le faci pentru alții și dacă alegerile tale corespund setului de valori în care crezi.

Michelle reprezintă un etalon al susținerii, grijii și încrederii. Prin infinitul curaj ce i l-a oferit soțului a demonstrat devotamentul unei partenere desăvârșite, în aceeași măsură în care a rămas fidela vieții ei profesionale și nu a șters anii de muncă pentru a face spațiu unui vis străin. Am apreciat tehnica de abordare a vieții de cuplu, a libertății de a alege împreună acțiunile ce țin de viața profesională a fiecăruia, cooperarea și planificarea unei vieți la distanță, imprevizibilă și plină de întorsături.

Daca nu iesi in public sa te definesti singură, atunci vei fi rapid definită incorect de alții

Țin să remarc prudența și sinceritatea cuvintelor Primei Doamne privind dublele standarde ale societății, deși era la evenimente la care susținea un discurs despre impactul educație, susținerea femeilor și tinerelor, accesibilitatea la asistență medicală pentru orice persoană, ea era criticată în presă pentru hainele ce le purta.

Într-un final, recomand cartea pentu a afla mai multe detalii din viața unor persoane obișnuite ce au ajuns să lase o urmă, un impact în societate. Cartea o înfățișează pe Michelle Obama în diferite etape ale vieții, într-o plină transformare și creștere. Te impresionează prin dorința de a schimba și prin forța de a nu se lăsa oprită. În cele două mandate, Michelle încearcă să redefinească poziția Primei Doamne, se implică activ în campanii de susținere a unei vieți sănătoase pentru copii, încurajarea tinerelor talente și pune accent pe importanța educației și răspândirea curajului printre eleve și studente.