ABC-ul Psihopatului de Succes, de Kevin Dutton și Andy Mcnab | Recenzie

Cartea prezintă mai multe studii realizate în grupuri de oameni, cercetând psihologia și reacțiile indivizilor plasați în situații tipice vieții. Încearcă să demonstreze că în fiecare dintre noi ar exista trăsăturile unui psihopat. Cuvântul „psihopat” trebuie interpretat ca un ansamblu de trăsături morale cum ar fi lipsa de scrupule, impulivitatea, încrederea în sine, empatia diminuată și altele.

Sunt relatate o mulțime de scurte povestiri moralizatoare, fiecare capitol se sfârșește cu un test, rezultatul căruia ar trebui să te plaseze pe o scara ce prezintă compatibilitatea/ incompatibilitatea caracterului tău cu a unui „psihopat”. Eu cel puțin nu am fost convinsă de abundența de argumente similare ce erau reiterate prin prisma sutelor de studii psihologice prezentate laconic. Probabil, aș fi preferat o descriere amănunțită pentru mai puține experimente sociale, o abordare obiectivă/ științifică a temelor decât istoriile de viață personale ale unui singur participant.

Unele perspective ale autorilor ce prezentau concepte despre funcționarea creierului uman, descrierea comportamentului, mi s-au părut că ating un punct derizoriu, fiind de exemplu infimă divizarea între „psihopați buni” și „psihopați răi”.

Totuși am încercat să sustrag mai multe citate, explicații verosimile, care ar putea face să-ți dorești s-o citești. Cred că ar putea fi atractivă pentru cei ce studiază psihologie, sociologie sau adolescenți interesați de analizarea ansamblului de reacții și răspunsuri pe care o persoană le exteriorizează.Este o lectură accesibilă tuturor, comprehensibilă, iar în unele momente distractivă ce prezintă experiența de viață a unui soldat înrolat în forțele speciale SAS.

În continuare am selectat câteva teme abordate și detaliate în carte, care mi s-au părut agreabile pentru a fi menționate:

1. Un studiu abordează funcționarea unui grup în care majoritatea persoanelor au o părere asemănătoare despre un eveniment. De obicei, suntem absorbiți în acest cvorum, pentru că este o convingere general acceptată. Astfel, dacă mai mulți indivizi au aceeași perspectivă în privința unei teme, vom tinde și noi să o adoptat, chiar dacă ar fi greșită.

Gândirea de grup reprezintă fenomenul apărut în urma lipsei de evaluare critică din cadrul grupurilor - din cauza dorinței comune de a minimiza conflictele.

2. Ader la ideea că un om trebuie să ne intereseze din punct de vedere al transformării lui, al evoluției proprii, în ce poate deveni, și nu ce este în prezent. Este necesar să punem accent pe potențial și să distrugem Patul lui Procust. De asemenea, să ne îmbrățișăm libertatea de a ne forma destinul și să facem un salt în necunoscut. E un proces prin care înveți să nu te tratezi pe tine însuți cu lipsă de respect. Făceți-vă vouă înșivă ceea ce alții și-ar face lor înșiși.

Secretul succesului este să te antrenezi de parcă asta ar însemna totul, chiar dacă nu înseamnă nimic, ca să poți lupta de parcă nu înseamnă nimic, când, de fapt, înseamnă totul.

Într-un final, ce ai face dacă pur și simplu nu ar conta?

3. Cred că majoritatea, la un moment dat, așteaptă prea mult să acționeze. Lipsa de inițiativă și determinare sunt motivele prin care refuzăm să facem o alegere. Deși de fiecare dată când amânăm, ne relaxăm temporar, în realitate ne sabotăm. Suntem afectați de noi și nu putem ajunge la o îmbunătățire a performanței.

Nu aștepta - niciodată nu va fi momentul potrivit. - Napoleon Hill

Amânarea poate fi definită drept acordarea de prioritate unor activități de importanță redusă, în defavoarea altor activități care fuseseră planificate sau programate.

4. În aceeași ordine de idei, unul dintre motivele din cauză căruia nu-ți pui în aplicare planurile, este frica. Paranoia este atunci când lași cu ușurință chestiile care ți se întâmplă în interiorul minții să-ți dicteze felul în care percepi exteriorul. Tot în carte găsești un mic experiment prin care poți să descoperi cât de simplu este să-ți induci un anumit lucru și să găsești argumente din jur care ar justifica respectivul fapt, deși în realitate nu ar avea tangențe.

Concluziile greșite, premisele eronate, atribuirile viciate, toate sunt rezultatul unei minți ale cărei gânduri și sentimente plutesc în derivă în spațiul cognitiv, în atmosfera trecutului sau a viitorului.

Sfatul autorului este să nu încurci lumea din mintea ta cu lumea exterioară. Totul se rezumă la concentrarea pe ce îți dorești să obții dintr-o situație și să nu pui accent asupra pierderilor. Poți să încerci să-ți găsești echilibrul corect.

Tratează individual fiecare zi, fiecare întâlnire. Fără mahmureli emoționale.

5. Într-un final, subiectul victimizării este tratat ca un inamic ce nu-ți permite accesul să sesizezi prezentul și potențialul pe care-l ai. Când ți se pare că ceva sună ciudat, nelalocul lui sau pur și simplu stupid, nu trebuie să te învârți în jurul conotațiilor posibile. Cere explicații, este foarte posibil ca celălalt, de fapt, să nu vrea să spună nimic.

Iar când totuși crezi că ești o victimă, vocea autorului te îndrumă să gândești în acest mod: „ dacă n-aș fi fost eu aici, ar fi aruncat cu același rahat în capul altui tâmpit.”